roxi3005: Stiai ca atunci cand visezi persoana care iti place ,acea persoana a adormit gandindu-se la u,stiai k atunci cand iti scapa numele unei persoane ,aceea persoana se gandeste la tine ???stiai k…atunci cand te priveste direct te iubeste?stiai k atunci cand te priveste mult nu poate sa traiasca fara tine ?stiai k dak se desparte de tine incet , o face pentru k nu vrea sa te lase sa pleci? acum puneti o dorinta!!! cu numele persoanei pe care o iubesti sau numele unui/unei prieten/e pe care il (o)iubesti cu adevarat…dak nu trmitzi mesajul o sa iti para rau …. candva
mishu: deci cum?
mishu: :))
roxi3005: :))
roxi3005: am primit si eu
mishu: daca ai un lapsus inseamna ca acesta se gandeste la tine?
roxi3005: probabil
mishu: ahahahah. adio!

Pe langa subiect: ui ce au mai inventat rushii astia.

Am ajuns la concluzia ca poti spune despre o vacanta ca a fost buna in momentul in care te intorci din ea mai obosit decat ai plecat si mârâi luni dimineata cand intri in firma de se uita toti la tine ca la salbaticiune. Vacanta mea a fost foarte buna din moment ce si la ora asta mi se inchid ochii si nu ma astept sa termin blogul asta azi. Oricum, daca vi se pare ca povestea se intrerupe brusc nu va dati batuti, haideti si maine ca inseamna doar ca am adormit cu capul pe tastatura si nasul mi-a cazut chiar pe tasta enter si am postat fara sa vreau pana unde am scris.

[Reiau, dupa vreo 6 ore.]

Vacanta mea a fost precedata de o saptamana de nebunie ca sa termin tot ce avam de facut. Trebuia sa termin vineri pana la ora 4:30. Cand am dat ultimul click de mouse si m-am uitat la ceas era ora 4:28. Ca urmare am fugit acasa, am luat bagaje, prietena, clapa si ne-am urcat in graba in masina lui Calin care ne-a dat o tura pana la aeroport. Bineinteles ca in Marasti era blocata circulatia si a trebuit sa mergem prin Pata Rât si puteti admira si voi minunatele poze. Ce mi-a placut ca niciuna din casutele acelea nu este conectata la canalizare sau la apa curenta dar pe toate sunt instalate antene DiGi Tv.

La aeroport, mare inghesuiala mare, plecau spre bucuresti doua avioane aproape concomitent (normal ca  al nostru avea intarziere si celalalt nu). Tarom si WizzAir. Ghici care intarzia? De fapt amandoua. Oricum am fost hotarat sa nu ma crizez absolut deloc in cele 2 saptamani cat am lipsit din inchisoarea cu termopane si aer conditionat si am reusit in mare masura. Cum spuneam, stam ce stam in sala de asteptare de la plecari (care intre noi fie vorba e putin mai mica decat sufrageria mea) si la un moment dat apare echipa de fotbal campioana en-titre, CFR care mergea la buc sa piarda cu Rapidul. Bineinteles ca la ora respectiva nimeni nu stia asta si toate fetele aruncau ochiade furishate catre cavalerii in treninguri. Mai era si cate unu mai neinspirat care era cu nevasta (care intre noi fie vorba prezenta garantii), care nevasta taia cu priviri de gheata orice alt exemplar feminin pe raza de 5 metri. Faza draguta care s-a intamplat acolo a fost ca in afara de faptul ca nu mergea aerul conditionat si nu era deschisa nici macar o fereastra mai cresteau in ghivece si niste tinerei palmieri de care scumpul atacant Semedu se agatase cu o mana, zambind fericit. Din pacate nu am fost destul de pe faza sa fac o poza insa m-am distrat bine de faza, cred ca el se simtea chiar ca acasa.

In sfarsit, fotbalistii astia ne-au dat cu tifla ca le venise avionu’  si dusi au fost, noi am mai asteptat la lãucost. Partea interesanta a fost ca imbarcarea s-a facut in modul urmator:

A venit un cetatean cu vesta fosforescenta si a zis”pentru wizzair urmati-ma” si apoi a taiat-o spre pista prin spatele avionului de la Tarom care tocmai se pregatea sa decoleze. Eu patzit fiind ca vazusem filmuletul ala cand un avion spulbera masina de pompieri am zis ca sa stau eu pe curul meu mai in spate si sa imi aprind o tzigare care urma sa fie ultima daca deznodamantul era acelasi cu al filmului. Dar sortii au facut sa fie altfel, eu zic ca dracu si-a bagat coada si l-a pus pe ala in vesta sa intoarca capul tocmai cand trageam si eu cu nesatz fumul mentolat in piept. Dupa care a urmat o intoarcere dezorganizata a intregii coloane care il urma pe Vesti spre avion, care Vesti venea de fapt spre mine prin mijlocul cetatenilor dezorientati, urland ca e interzis fumatul. S-au mai prins vreo 2 ciumpalaci de langa masina oficiala a aeroportului (care  are geamu’ spart) ca nu e voie sa fumeze decat ei acolo (adica scrumiera era, dar numai pentru angajatz ) si in sfarsit, profitand de balamucul produs am mai tras vreo 3-4 fumuri dupa care am bagat-o in cacat si pe vaca care refuzase sa lase usa deschisa la sala de asteptare ca nu era treaba ei. Le-am zis:

-Ce tot vreti? Colega voastra o zis ca se poate fuma (am mai tras un fum)

-Stingeti tigara! Ce colega?

-Uite aia de-acolo de langa usa (inca unul)

-Tu proasta tu, cum i-ai zis ca poate fuma ca doar ii interzis. Stingeti tigara!

-Acuma…

In sfarsit, pana au pus ei lucrurile la punct intre ei eu am reusit aproape sa o termin tigara asa ca nu mai conta chiar nimic. Am aruncat-o cu dispretz in scrumiera lor si m-am tirat.

[Azi ma duc acas’, mai scriu eu maine. Si poze maine. Griji de voi ]

….

Noa, pamant.
Fiind aproape ora 12 am decis ca e cazul sa termin azi macar cu weekendul  petrecut in vama.

Ideea e ca am zburat super rapid pana-n buc, ma dispera ca din 27 aug o sa se scoata cursa asta, mai mere dracu la ei (adica la Bucuresti). Am ajuns in 35 de min (bine, fara cele de asteptare), am facut poze cu telefonul pe care nu aveam voie sa il folosim si dupa aceea ce am sporovait cu o babutza ca ce pacat ca se scoate cursa. Imi amintesc ca la un moment dat am mers la baie (pana acum nu mai fusesem la buda in avion) si de-abia am reushit sa stau in picioare cand am facut pishi, asa de mica ii baia aia. In sfarsit, cand  am iesit afar’, mi-am compus o mutra plina de reprosuri si le-am zis celor doua stewardese: “Domnisoarelor, da’ se poate asa ceva? Adica nici un gemulet sa nu ai la baia asta sa il poti deschide sa bagi o tzigara?” S-au uitat la mine asa de intrebator de parca as fi vorbit serios. Adica, dupa mutrele lor deja eram convins ca vobisem serios si ma intrebam daca nu sunt nebun. Intrebare retorica, de pierdut vremea.

Am ajuns la destinatie pana la urma fara vreun incident major, am reushit sa imi recuperez si clapa in stare ok dupa ce pana a ajuns caruta cu bagaje de la avion la rampa de bagaje am stat cu inima oprita in loc pentru ca saraca de ea atarna jumatate in afara carutei. Ne-am urcat in taxiul comandat de Cami si am taiat-o la ei acasa unde ne astepta cu Ioana ca sughe de Ecu o taiase in Thailanda (:D ). Aici trebuie sa deschid o mica paranteza, ma simt obligat fatza de prietenii mei din bucuresti la care stam aproape de fiecare data cand mergem si fara de care alea alea… cititi cu incredere, povestea e putin mai veche dar ma simt dator:

Ecu: zi coaie pe blog ce gazde bune aveti in buc..
mishu: :))
Ecu: ca fara ajuotru nostru n-ati fi ajuns poate si din alea
Ecu: nu fii muist
mishu : te gandesti sa inchiriezi cu seara?
mishu :
Ecu: zi adevaru
Ecu: :))
mishu : zic ma
mishu : numai ca nu am apucat azi
Ecu: special thanks sau asa..
Deci, speshal tencs.

Reiau. La Cami mare harababura, lift stricat, reparat, etaj 8, Ioana nu vine la mare numa’ maine, du-te jos sa ii aduci din bagaj pachetul de la cluj (bineinteles din FUNDUL bagajului de a trebuit sa folosesc shurubelnitza). In sfarshit, dupa o ameteala generala unde Cami se tot concentra sa se prinda ce uităm nu pe ce trebuie sa luam, pe la 9:30 am reushit sa plecam din Bucuresti. Am pornit-o la drum cu masina lui Ecu, un Audi A3 care merge de rupe, nici nu simteam ca am 180 pe autostrada.

Acuma ca am zis asta stau sa ma intreb: am auzit ca i-au ridicat pe unii (nu neaparat la noi in tara, de aia nu stim nimic ca ai nostri e discreti) care ar fi zis pe bloguri tot felul de chestii anti guvern, ca au folosit substante interzise sau mai stiu eu ce. Intrebarea mea e daca acuma politia sau procuratura pot sa se autosesizeze daca un politist undercover imi citeste blogul si sa imi dea amenda pentru depasirea vitezei legale pe autostrada. Daca cumva poate, tot ce-am scris mai sus e o minciuna, Audi ala nici n-are 180. Ce 180? Nici un fel de 180! Nici macar de grade!

Pe drum, dupa ce facusem vreo 80 de km pe autostrada, discutand cu Cami care statea crispata in spate din cauza ca nu gasea 180-u’ la Oidi arunc si eu o intrebare:

- Cami, actele de la mashina le-ai luat?
-Nu

Paranoia nu se dezminte niciodata, uitasem deci ceva. Brusc  Oidi n-a mai avut decat 130. De ce vreti voi. Max. Dar asta tot nu inseamna ca avusese mai mult vreodata, mai Valer, politzist de cartier!

Pana la urma am reushit sa ajungem in Vama unde am avut surpriza sa fim cazati afara din ea. Adica aproape in bulgaria, la misha care are un camping si care e un om foarte mishto, pe care o cheama si misha si ne-a ajutat mult. O sa vedeti de ce ca de-aici incepe partea funny

Care eu de fapt de ce ma dusesem in Vama?  Ma dusesem sa cant cu teodora sambata la Folk You. Care FY asta e un eveniment de foarte mare amploare, scena mare, multi artisti, concerte care se intindeau pana dupa 3-4 dimineata, oameni care ascultau intinsi pe plaja cu paturi sau la o sticla de vin. In sfarsit, parerea mea despre folk e ca ar trebui sa evolueze putin, nu se mai poate numai omul si chitarasi 3 acorduri. Mai pui si tu un bas acolo, o vioara, o toba, ceva. 5 voci, alea, alea. ALTCEVA! Dar asta e alta problema. Atmosfera era chiar faina, au fost nume mari ale folkului romanesc prezente acolo, mai multe puteti sau o sa puteti citi pe blogul folkistelor clujene.

[Revin mai tarziu]

In prima seara, fiind rupti de pe drum au fost indeajuns 2 sau 3 beri ca  ne trimita acasa. Dar am prins concert Kumm la o terasa si am ascultat cateva piese. N-am reusit sa ma vad cu Teodora, am fost tot in contratimp cu terasele si berile.

Ne-am vazut a doua zi, chiar inainte de probele de sunet si am mers impreuna la o terasa sa mancam ceva. Era cu un grup de prieteni, cei de la lansare pe care ii admir pentru sustinerea care i-o ofera si ii felicit pe aceasta cale. Sper doar ca nu s-au suparat pe mine atunci cand le-am zis ca eu vreau sa ma reincarnez intr-un closet din buda femeilor dintr-un club de fitze. Da’ numai cu conditia sa mai am un closet cu mine cu care sa comentez. Zic ca sper ca nu s-au suparat ca eu chiar vorbeam serios :)  Am mers mai tarziu si am facut proba de sunet, intre timp am reusit sa vorbim si cu Sorin Zamfir care a fost de acord sa vina sa bata si el, am reusit chiar sa facem si o repetitie inainte de spectacol. M-am bucurat ca am revazut acolo la scena multa lume pe care o vazusem la Sighisoara sau mai demult, Dinu Olarasu, Adrian Ivanitzchi, Iulia Gusatu, Silvan Stancel, Jul Baldovin si multi altii, clujenii Imi si Florin. Am cantat impreuna cu Teo, cred ca am fost a 3-a trupa in recital, au iesit bine cele 5 piese pe care le-am cantat si Sorin s-a integrat foarte bine in flash, a fost atent la micile smecherii pe care le faceam noi acolo. Ce-mi place mie cel mai mult cand cant cu Teodora e ca fiind piesele ei ea e cea stresata si eu ma pot concentra la ce am de facut, sa cant si sa imi vad de treaba mea. Asa ca ma distrez de numai de fiecare data cand fac galagie impreuna cu fata asta.

[Pauza de tigara. Nu pentru mine, pentru colegi. Ca eu m-am lasat :|  )

Referitor la randul de mai sus, pentru cine se intreaba da, sunt crizat. Dar sa revenim la povestirea noastra…

Am cantat, a fost frumos, ne-a ascultat mircea… aaaaa… mirceaaa tuca show asta care e marius de fapt, m-am intalnit cu folkbloghistele, am povestit cu oameni, am zambit, toate pareau in regula. Asta pana a fost sa recuperam banii de drum. Care eu nu aveam contract. Dar care se discutase ca nu e stres ca e in regula. Cu persoana care se ocupa de organizarea festivalului. Nu cu contabila. Adica tanti cu banii. Care avea banii. Care dadea banii. Dar care tanti, draguta de altfel s-a oferit sa vorbim cu ala, sa vorbim cu aia sa facem sa fie bine. Eu aveam la mine biletul de avion care imi ajungea daca il decontam, oricum nu venisem acolo pentru banii aia dar daca tot puteam recupera ceva era bine. Care bilet normal ca era pe numele Ralucai.

- Aaaaaaa, deci nu e bine asa maica ca nu e pe numele tau si ea n-are contract, imi spuse suav contabila.

-  Ok, atunci v-ar fi mai bun un bon de benzina?

- Da, ar fi mult mai bun.

Zis si facut, fuga dupa bonul de benzina. Ca norocul ca pe drum ii prind pe Teo si Florin, imi arunc si eu clapa in spate si mergem sa aduc bonul de benzina. Ajuns acolo, las clapa, las biletul de avion, iau bonul de benzina si fuga inapoi la scena. Dupa cum v-am spus stateam in afara localitatii. Pe drum ma opresc la masina sa iau un redbull din ea. Care normal ca era gol. O sa vedeti de ce va zic ca m-am oprit la masina si ca stateam in afara localitatii.

Ajung semi leshinat la tanti.

- V-am adus bonul de benzina.

Il ia si il studiaza cu atentie:

- Pai de unde e bonul asta?

- Din Bucuresti.

- Si tu esti din Cluj.

- Pai da, da’ daca de acolo am venit cu masina. Pana acolo am luat avionul si de la Bucuresti masina. Nu va cer sa imi decontati decat jumatate din drum, care e problema?

- Pai problema e ca tu esti din Cluj si bonul din Bucuresti. Dar hai ca vedem noi cum o rezolvam. Pune mana si completeaza un contract. Ai buletinul?

-

Normal ca nu il aveam. Asa ca hopa-tzopa pana la casute, iau buletinul si fug inapoi. Asta cam in 30 de min.

- Ai venit? Ok, completeaza contractul. Da’ auzi, ar fi mai bine daca ne-ai da biletul de avion…

-

Iara fuga la casute, ma intorc cu toate la mine. Buletin, bilet de avion, bon de benzina.

- Auzi, ne-am hotarat sa te platim sub forma de prestatie, nu ne mai trebuie nimic.

-

In sfarsit, cand m-am vazut cu banii in buzunar nu-mi venea sa cred. Alergasem ceva pentru cei 170 de lei pe care i-am primit si acuma ma grabeam sa catch up din urma cu gashca care era undeva in fata scenei urmarind-o pe tatiana stepa. Asa ca am alergat repede la bar, am luat o votca. Partea proasta e ca aveam pe mine nishte pantaloni cu buzunare drepte, adica de loc adanci.  Din care am dedus eu mai tarziu ca mi-au alunecat cu gratie cei 170 de lei pentru care alergasem atat si care in caderea lor au antrenat si… cheia de la mashina. Mi-am dat eu seama mai tarziu in seara aceea ca nu mai am banii la mine dar m-am gandit ca oi fi lasat cheia la casute ca doar nu-s asa de prost nu?

A doua zi dimineata m-am trezit haituit de sentimentul ala ca “ceva nu-i in regula”. Mi-am mai cautat odata prin  buzunare, am scotocit in toata camera si mi-am dat seama ca de fapt banii si cheia NU mai erau. Asa ca am pornit sa refac drumul din seara precedenta si cand am trecut pe langa mashina mi-am dat seama fara sa mai am vreun dubiu ca avusesem cheia la mine pentru ca vedeam cutia aia de redbull goala. Eram inca prea buimac sa injur asa ca am mers pe la magazinul de unde imi luasem wisky, pe la barul de unde imi luasem votca, pe la terasa unde bausem bere si nici urma de cheie. Am ajuns si pe la scena unde i-am intrebat pe baietii care se ocupau de scule daca nu gasise cineva o cheie de audi si in timp ce unul imi spunea ca nu l-am auzit pe altul intreband “asta ce-a mai pierdut ma?” si brusc m-am linishtit. Am vazut ca nu si nu, mi-am luat o cafea (era destul de dimineata, vreo 9, 9:30) si o bere si am stat lejer sa se trezeasca fetele sa ma duc sa le dau vestea. M-au sunat dupa cateva minute ca sa ma duc sa le duc cafea si am luat-o din nou pe drumul spre misha.

Cami statea foarte relaxata in pat cand i-am aruncat in loc de buna dimineata un “Cami, we’ve got a problem”. S-a uitat la mine si a zis

- Ce problem?

- Am cam pierdut cheia de la mashina.

- Vai mishule, nu mai avem alta.

Va dati seama ce scenarii imi treceau prin cap. Platforme, lacatusi, alea alea. Pana la urma nu mai avem alta insemna de fapt ca nu mai avem alta cheie la noi nu ca nu exista dublura. Pana la urma lucrurile s-au desfasurat cam asa:

Cami a sunat-o pe sora-sa care era in Calarasi sa se duca in apartamentul lor din Bucuresti sa ia cheia de rezerva. Apoi, a doua zi, saraca de ea a trebuit sa se trezeasca la 6 dimineata, sa mearga la microbuz care pleca la 7. Dar fiind luni, microbuzul nu venea decat pana in Constantza nu si pana in Mangalia. Asa ca pe la ora 9, Cami suna in disperare pe vara-sa care a trebuit sa se urce in mashina din Constantza si sa vina pana in vama cu cheia. Avand in vedere faptul ca doar i-au dat cheia si au intors mashina si-au plecat nu vreau sa stiu cate injuraturi mi-au fost adresate in gandurile si conversatiile lor. Nu ca nu le-as fi meritat, dar nu am avut nici macar bunul simtz sa sughit. In sfarshit, la ora 12 jumate ne urcam in mashina si o luam spre Buc. Avionul nostru pleca la17:25 deci aveam timp destul sa ajungem. Zis si facut, la ora 3 eram la intrare in Constantza dupa o agonizanta trecere de 2 ore prin Eforie. Inca mai aveam timp sa prindem avionul desi nimeni din mashina nu mai spera la asta asa ca i-am dat in gura tare, sa ajungem la autostrada. Normal ca am luat-o pe toate drumurile gresite posibile, in loc sa fac stanga la un moment dat spre bucuresti am mers tot inainte, apoi am iesit din constanta, iar trebuia sa fac stanga spre cernavoda si m-am trezit pe drumul spre slobozia. Nu ii stres, ca baga Schumacher mister dar ce sa vezi? Intr-o localitate Noname din asta de care nu stii si nici macar nu e trecuta pe harta… o MEGA coada de tz kilometri. Ne-am relaxat brusc toti, era clar ca nu mai prindem avionul, am inceput sa ne interesam de trenuri. Ioana si Raluca ca ele stiu de un tren la ora 11 care pleaca din bu, ajunge la 6 in cluj, blabla. O sunam pe Ioana 2, la care nu am voie sa ii zic public cum nu-i mai zicem noi, cetatzeanca de la TrifuTai Pictures ca sa ne ajute sa se uite pe net. Se uita fata ne suna ca nu este decat la 8:30 ultimul. Noi i-am subestimat profund capacitatile de a folosi internetul si am zis ca da’ pe dracu, este si la 11, doar a fost Ioana 1 cu el. Asa ca ne-am relaxat si ultima parte a drumului a avut loc intr-o stare de leshin in grup, fara chef de nimic. Am ajuns pe la 7.30 in bucuresti (nu e rau 7 ore pentru un drum mare-Buc, nu?).

Toata lumea voia dush, apa minerala, cafele, alea, alea. Eu ma uitpe net la mersul trenurilor si se parea ca Ioana 2 de fapt stie sa foloseasca internetul. Ultimul tren arata acolo ca pleaca la 20.35. Sunam la informatii CFR (ca totnu eram convinsi ca Ioana 2 se stie la net) si ne zice aia. Da dom’le, e la 20:35. Cat e ceasu’? 19:50. Au urmat clipe de panica generala, saream unii peste altii, Cami chema taxi, noi adunam bagaje, pregateam sa luam bagaje din masina, sa ne schimbam, intr-un cuvant nebunie. Vine intr-un final si taxiul, aruncam bagajele in el. Va spun drept ca o singura data in viata mi-am dorit sa prind la bucuresti un taximetrist din ala MITIC. Nu mitic ca minotaurul, Mitic de la Mitica care sa injure, sa se infiga cu taxiul, sa ii scuipe pe ceilalti si sa ne duca pe noi in 5 min din Tineretului la gara de Nord.  Dar normal ca am dat peste cel mai calm taximetrist din bucuresti, dadea prioritate tuturor, pornea doar DUPA ce se facea verde si astea toate dupa ce i-am spus ca ne grabim. Cand  am ajuns la gara de nord l-am si intrebat daca e din bucuresti. Mi-a zis ca nu. I-am zis: se vede.

Era cam 8:25 sau 30 cand am ajuns in gara. Normal ca nu aveam bani de bilete si nicaieri nu se putea plati cu cardu’. Asa ca am lasat-o pe Ioana  planton la coada si noi ne-am dus sa scoatem bani. In timp ce Raluca scotea leii am eu am cercetat panoul de plecari si am vazut trenul de Zalau la linia 5. Am fugit ca disperatii la casa, am apucat sa luam bilete, am fugit inapoi cu tot cu bagaje de data asta la linia 5 de unde trenul pleca linishtit spre destinatie. Va dati seama ca am inceput sa injur ca un birjar la care un nene molcom de pe peron mi-a zis: “Noa Doamnie ma baietulie, doara trenu’ spre cluj pleaca de la linia zăce shâ are intarziere o ora”. Ca sa sintetizez in cateva cuvinte ziua: cacat, ashteptat, greshit, alergat, stat, injurat, ashteptat, somn.

Au urmat 10 beri, 2 pizza, inghesuiala la clasa 1 si vecini de compartiment nashpa, o cetateanca cu parul negru si albastru care s-a infipt si nu ne-a lasat sa dormim, tren de nefumatori, 8 ore de drum si un taxi pana acasa unde am mai luat 5 ore de somn.

[Va mai zic eu ca mai sunt. Inca aproape 2 saptamani :)) ]

UPDATE:

Alte poze din Vama:

Am fost sa mancam la o cherhana injghebata in pripa pe plaja, unde cetatenii mergeau la 5 dimineata pe mare, prindeau tot felul de vietuitoare marine pe care apoi le prajeau pe gratare si ti le serveau cu pita si bere bulgaresti. Am mancat acolo de ne-am spart, midii (mega bune), rapane (hm, hm), neshte pesti a caror denumire nu mi-o mai amintesc (neaaam, neaaam), intr-un cuvant o nebunie intreaga. Nu a iesit chiar asa de eftin pe cum ne asteptam, aprox 30-35 de lei de cap de cornuta dar am mancat pe saturate si avand in vedere ca am fost cu 3 fete… care tin la silouhette… am bagat in mine ca spartu’ . Aaaa, si atractia restaurantului era bucatarul de 12 ani care fuma tigara de la tigara.

Yellow,

Vreau sa va spun numai ca plec in vacantza Si vacanta incepe minunat, cu un concert maine seara la Vama Veche, o acompaniez la clape si voce pe Teodora in cadrul festivalului  FolkU. Pe cei care sunteti in zona va astept sa ne distram putin. De fapt pe toti va astep. Jos mainile de pe tastatura, toata lumea la mare!

Saptamana viitoare o sa am placerea sa ii urmaresc live pe Alanis Morisette si pe Jamiroquai la Budapesht si apoi dau o tura pe la Praga, care Praga minte lumea ca e frumoasa. Oi vedea eu si v-oi zice si voua. Apoi fac o oprire de aproape o saptamana la munte, la revenire ca mai trebuie sa se si odihneasca omul.

Noa, kisses

Azi un prieten mi-a trimis un link: umbrelaverde.ro . Care umbrela, pe langa ca e verde mai si face o chestie care imi place: incearca sa educe romanii sa nu isi mai arunce gunoaiele aiurea. Din masina, de pe geam, in padure etc. Eu imi strang frumos chistoacele de tigari si le golesc din cand in cand din scrumiera. Tu arunci ceva pe jos? Mai bine fii sofer responsabil, intra pe site, comanda un sticker si lipeste-l pe mashina. Aaaaa, si evident nu fii gunoi,  arunca-ti resturile in locurile special amenajate!

Am o piesa noua, surpriza. E inregistrata cu telefonul dar o sa ma duc in studio cu ea insa probabil numai peste inca un an. Enjoy

Descarca piesa de aici

PS:

Raspuns la leapsa Dorei, 7 piese care ma mananca pe mine in urechi acuma:

Lenny Kravitz - Dancing ’till dawn

Depeche Mode - Sinner in me

Morcheeba - Run honey, run

Morcheeba - Enjoy the ride

Coldplay - Amsterdam(da’ live)

Jack Johnson - Middle Man

Gotan Project -  Last Tango In Paris

Nu dau leapsha ca se ia

Am inventat un banc azi:

Un ardelean si o ardeleanca. El catre ea:

- Tu, io manc binie, beu binie si fut binie.

- Noa binie…

Analogii:

Era odata o fata de imparat. Grajdarul subjugat de farmecul printesei nu stia ce sa faca pentru a-i atrage atentia. Visand el cu ochii la stele, ce s-a gandit: “Ce-ar fi sa vopsesc eu un cal in verde.Printesa va observa calul. Va intreba cine a vopsit acest cal? Voi spune eu domnita, eu am vopsit calul. Ea va aprecia originalitatea mea si curajul. Vom schimba cateva vorbe. Poate, candva ne vom plimba pe aleile domeniului si ii voi arata frumusetea naturii. Vom deveni prieteni. Si apoi, cine stie…”

Zis si facut, grajdarul vopseste calul. A doua zi printesa vine la grajduri si observa calul.

- Cine a vopsit acest cal?

Grajdarul, cu un nod in gat, spune:

- Eu printesa, eu l-am vopsit.

Printesa :

- Hai sa ne futem!

Deseara la Peninsula canta cetatenii de la Morcheeba. Eu i-am vazut acum 3 veri la Budapesta si nu stiam chiar nimic despre ei insa dupa ce am fost la concert i-am ascultat timp de 1 an aproape incontinuu. Asa am descoperit albumele Who Can You Trust, Big Calm, Fragments of Freedom si Charango. Apoi, in 2005 au renuntat la Skye si au venit cu un sound total schimbat, albumul The Antidote fiind primul la care au avut tobe live pe inregistrare. In afara de asta, noua vocalista Daisy Martey suna mult mai “brutal” decat Skye si brusc toata atmosfera pe care o creasera Morcheeba pe primele albume s-a schimbat total. Dar dupa m-am obisnuit cu schimbarea, m-am indragostit de vocea lui Daisy, de culoarea, forma si de elasticitatea ei. Anul acesta a aparut si Dive Deep care este o colectie interesanta de “voci”, aproape fiecare piesa avand vocalist diferit. Sunt curios cu cine vor veni deseara, sincer mi-ar place foarte mult sa o vad pe Daisy dar, cum bine spune o vorba batranoasa, “in viata nu faci tot timpul ce-ti place”. Eu as adauga si “mai trebuie sa si dormi”.

Asaaaaaaaaa… deci deseara Tg. Mures, Morcheeba. Daaaaar… daaaaarrrr… vestea cea mare mi-a dat-o Doris mai inainte (pe care o iubesc din toata inima si total dezinteresat, dupa cum se va vedea mai jos): Doris, care este autoarea operei de arta in materie de bebe si anume Gongo Pongo, din cauza ca nu a reushit sa stea prea mult cu Andrushka saptamana asta nu mai merge la Lenny Kravitz… Si ghici cine merge? Ghici ghicitoareaaaa meaaaaaaaaa. Va las sa dezlegatzi enigma Si luni o sa pun poze sa va fac in ciuda!

Dormim spate in spate ca sa ne protejam unul pe celalalt de… celalalt

Azi am primit o veste foarte nashpa. Trebuie sa imi platesc TVA-ul si impozitul pe profit. Adio bani de concediu. Da’ ma invart eu cumva, ma duc si pe jos la Jamiroquai!

Asa ca, scos din contextul minunatei zile, un filmulet pentru dragii mei politicieni, functionari, militieni si alte lighioane la care le platesc salariile si sporurile aberante prin mega birurile impuse tot de ei. Documentarul realizat de britanici, arata lucrurile asa cum se vad de fapt daca stii sa iti deschizi putin ochii. El dureaza 7 minute dar te asigur ca nu vor fi 7 minute pierdute din viata ta:

UPDATE: raspuns via Ionut

Am revenit.

Astazi am realizat in sfarsit care este sursa tuturor problemelor mele. Adicatelea ma refer la faptul ca am cateodata nishte reactii care ma uimesc si pe mine. La inceput ma speriam si eu de ele da’ dupa ce am petrecut mai multa vreme cu Vlas care este mult mai “delegat” decat mine (asta in sensul bun al cuvantului Vlade) am invatat sa le accept si sa le iau asa cum sunt. Desi tot nu stiam de unde vin si incotro se duc.

Insa astazi, intr-un moment de rara luciditate mi-am dat seama cum sta treaba. Cre’ca s-a facut un scurtcircuit legat de sesiunea de votka+redbull=love de aseara si m-a lovit ca un tren accelerat care trece prin Gârbãu. Eu sunt artist, adica gandesc mai mult cu partea aia a creierului cu care nu gandesc matematicienii care nu sunt artisti, evident ei fiind matematicieni (nu mai stiu exact de care parte este vorba, stanga sau dreapta. Nu mai stiu exact care e stanga sau dreapta dar asta cu alta ocazie. Inchid paranteza). Si citisem la un moment dat pe undeva ca si femeile gandesc mai mult cu aceeasi parte a creierului cu care nu gandesc matematicienii. Eu fiind mascul dupa ultimul recensamant mi-am dat seama ca nu pot fi femeie si ca problema este de fapt localizata la mansarda. Asa ca stand azi dimineata la o cafea pe terasa am concluzionat: eu de fapt nu am neuroni. Nu. Ai citit bine ce am scris. Nu am neuroni, am neuroane. Adicatelea ele, neuroanele, artistele si muzele din mine care functioneaza la fel de imprevizibil ca orice cetateanca care face umbra pamantului si probabil independente una de alta, sinapsele la mine fiind optionale la fel ca aerul conditionat. Si fiind in cantitati industriale (chiar daca e cat o nuca centrul de comanda, tot sunt cateva milioane/miliarde) iti dai seama ca ar trebui sa ma ocup cu psihoistoria, stiinta aia de a inventat-o Isaac Asimov si careia doar el ii cunoastea substraturile, ca sa prevad cum o sa reactioneze masele neuronale dezlantzuite. Deci s-a rezolvat, nu se poate.

Asa ca voi reactiona la fel de imprevizibil pana se va gasi unul destept care sa se prinda cum functioneaza psihoistoria asta sau femeia. Si atunci voi aplica regula de 3 simpla si gata ceaiul. I rest my case.

Ahahahha, ce dilau!

Mitel, prima piesa de la FolkArt